Să-ţi pun puiule, cojoc - Poveste în rime

Când sărind, când stând pe vine,

Un broscoi înflăcărat,

Când simţi că toamna vine,

Pe sub mâluri a cărat,

Gâze, muşte, gândăcei,

Hrană pentru brotăcei.

Leneş şi boem din fire,

Greieraşul din hamac,

Şuşoti plin de uimire:

“Broscoiu-i cam tolomac!

Griji îşi face, hrană-şi cară,

Se va strica în cămară!

Colo-n strâmta galerie,

Şoricelul Roade-Tot,

Cară saci de la câmpie,

Boabe gustoase, socot;

Frunze, spice de mohor,

Iarna să-i fie uşor.

Murdărel pe ciuboţele,

Căci trecuse printr-un râu,

Şi hăinuţa-n picăţele,

Peste ea legat c-un brâu,

Trece ţopăind poznaş,

Cu morcovi, un iepuraş.

Zărind ziua-ncercănată,

În alunul protector,

Veveriţa strânse-ndată,

Alune cu mare spor.

Pune-n şorţuleţul mic,

Şi-ntr-o traistă de pitic.

Hărpăreţ, searbăd, tăcut,

Bursucelul chibzuieşte,

În căsuţa sa din lut:

-Văd că vremea se zburleşte!

Să-ţi pun puiule, cojoc,

Şi un ciot mare, pe foc!