Doar de dragul toamnei mele!

Platinată, ruginită,

Cu ochii feriţi de soare,

Veni toamna-nfofolită,

Cu un suflu de răcoare,

Într-o mantie de frunze,

Colorate şi mofluze,

Dându-i mină arogantă,

Distinsă şi elegantă.

Un translator bun, cioroiul,

Stând cu degetul la tâmplă,

Abordă discret broscoiul,

Uluit de ce se-ntâmplă;

Şi-i dă sfat, bătând şi şi tact-ul,

Într-o ramură uscată:

-Vara şi-a-ncheiat contractul,

A venit bogata fată!

Pare fermă, rece, dură,

Ochii, ceaţă, păr de brumă;

Cu vânturi ce nu se-ndură

Să mai stea. Prin ierburi, spumă

Ce-nfioară ore bune,

Dar avută, cine-i spune?

Cine ţi-a umplut cămara,

Hambarul cu ce-a copt vara?

Broscoiul se-nviorase

Şi făcu un salt prin trestii,

Ducând vestea ce aflase:

-Toamnele nu-s nişte bestii!

Săriţi fetelor, pe maluri,

Să-i cântăm de bun-venit,

Să iscăm în baltă valuri!

Într-o clipă s-au unit,

Şi-au cântat câte în stele,

Doar de dragul toamnei mele!