Balada sfârşitului de vară

Bate vântul, vâj, vâj, vâj,

Vara a trecut târâş.
Istovită de căldură,
A fost lungă şi cam dură,
Şi cuprinsă de furii,
Deşertase ploi zglobii,
Reci, năvalnice-n puhoaie,
Apoi ne zâmbea vioaie.

Acu-i tristă şi a plâns,
Desfătarea i s-a dus!
Dar are şi bucurie,
Că din holda aurie,
Scârţa, scârţa, carele
Au umplut hambarele!
Uscă fânul, iar în vie
Încălzi ciucuri, o mie!

Berzele s-au panicat:
-Nu cumva s-a terminat
Vara caldă, vremea noastră?
Cerul, din vopsea albastră,
Presură stropi generos,
Tulburat, morocănos,
De goni prin văgăuni
Pe hârciogi şi şoareci suri.

Cu năsucul umectat,
Popândăul s-a săltat,
Căpşoru-şi răsuci,
Strănutase. Uff, răci!
Apoi se-nchirci ca-n rugi:
-Toamnă, vara îmi alungi…
Ţine-ţi lacrimile-n poală,
Că am cămăruţa goală!