Ce miraj, şi ce minune!
Dintr-un cer înnegurat,
Vin năvalnic spre cătune,
Stele de imaculat!
Pe la porţi împotmolite,
Se ivesc înfofoliţi,
Pici, fetiţe-nsufleţite,
Cu obrajii rumeniţi.
Ies în uliţe, zic: "Ura!"
În nămeţi se năpustesc,
Iat-un bulgăre de-a dura,
Şi un om gigant, clădesc.
Tiii! din lumea lui Gerilă,
S-a trezit şi doamna Vânt,
Şi săltase fără milă,
Un morman de pe pământ.
-Hei, poznaşo! lent, rostise
Solul dârdâind de frig.
De ce m-ai trezit din vise?
Mă-nfiori de stau covrig!
L-a-nvelit iarna mea, dragă!
Colo, ceata de copii,
Chicotesc, se-mping, aleargă,
Printre fulgii argintii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu