Bate vântul. Ceru-i sur,
Un cearceaf fără cusur!
Ghem roşcat pe ram golaş,
Se retrase ca un laş,
În căsuţa tainică,
Căci iarna e darnică.
Răsturnase pe pământ,
Fulgi prin strunele de vânt.
Bate vântul. În văzduh,
Plutind ca un mistic duh,
Corbul pare rătăcit.
Cu trupşoru-i mic, răcit,
Fără ţintă prin vâltoare,
Ar merge la cuib. Cum oare?
Zborul său cam îndărăt,
I-a oprit zelul pe-un ciot.
Bate vântul. Las' să bată!
Mi-a adus nămeţi la poartă,
Colo, peste râu, gheţuş,
Sus, pe deal, un derdeluş.
Eu clădesc oameni în curte,
Albi şi netezi, fără cute,
Unind mingile de nea...
Bate vântu-n iarna mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu