Se sfâșie o
noapte pe un fișiu de zi,
Și-mi tăinuiesc
o rană ce nu s-a vindecat,
Un arbore în
mire dorește a-nfrunzi,
Eu mi-am
pierdut târziul și ochii mi-au secat.
Când ziua se
jertfește în lanuri de amurg,
Îmi schimb și
pansamentul prin beznă pipăind,
Și-aș vrea să
plâng în urlet, da lacrimi nu mai curg,
Și-mi strig
copilu-n taină prin noapte șovăind.
Pe trenele
stelare se înnoiește luna,
Și-mi luminează
chipul ce a-mpietrit de dor,
Și cucuveaua
țipă când îmi suspină struna,
Și-mi mor atâtea
nopți, și zilele îmi mor.
Când nu mai am
putere, iubirea mea eternă,
Îți caut chipul
drag în amintiri, pe pernă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu