Copleșire - Catren de Aurora Luchian
Unei soții
Serviciu, casă, alergat,
De-aș ști niște scamatorii
Să scap că am ajuns...argat.
Aș mai lenevi în pat,
Dar nevasta, figuranta,
Mă saltă cu un țipat...
Nu mă pupă ca amanta.
Îi vorbește animalic,
Cu un ”răget” dur, metalic,
Mânjit tot de băligar,
Fiindcă este un...măgar!
Veșnic o nemulțumită,
”Erupe” și adormită,
Varsă lavă ca vulcanii,
Și-i calmă când vede...banii.
Unei bone
Deși-s bonă, fac de toate:
Fug, iau rufele uscate,
Mătur, scutur ce apuc...
Și pruncuțul din pătuc.
O numesc în ton amabil,
Mai subtil, - nu lingușit -
”Bob de ceartă” și, probabil,
Un război...fără sfârșit.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu