Povestea hârciogilor neastâmpăraţi

Pe un braţ de povârniş,
Prin susai, nalbe, măcriş,
Pălămide şi scaieţi,
Doi hârciogi, pui nătăfleţi,
Cu blăniţa cafenie,
Îşi fac rondul la chindie.

Pe furiş, făr' frăţiori,
Şi mama le-a spus în zori,
Să nu plece singurei,
C-or pieri ca vai de ei!
Unu-i cât o nucă mare,
Altu-i cu neastâmpărare.

Deh, n-au ascultat vă zic.

Zvăpăiatu' e-n ilic,
Mititelu' e-n târlici
Cu trei numere maai mici;
Şi-o bonetă înăsprită,
Subţire şi ponosită.

Amurgul i-a salutat.
Un cap mare s-a săltat,
Cu ochi, două lumânări,
Fremătând hulpav din nări;
S-a apropiat hoţeşte,
Şi cu glas mieros grăieşte:

-Vai! ce căutaţi aici,
Prin beznă, firavi şi mici?
Sunt hârtoape, şerpi şi spini,
Pălămizi şi mărăcini,
Noaptea neagră-nfiorează,
Şi-n copii, spaime, creează.

Dac'-aţi şti ce-au tresăltat!
Cel mic palid, timorat,
Îşi ţinea barba uşor,
Dinţii-i clănţăneau de zor;
Şi-a tras boneta în grabă,
Peste ochi să nu mai vadă.

Jivina îşi etala
Nişte colţi şi mesteca
Cam în sec, dar precaut,
Îşi ţinea un ton plăcut,
Şi îi caină şi-i invită
La o cină-n trei, tihnită.

-Nu pot să vă las aşa,
Rătăciţi prin bezna grea.
Fără haine şi desculţi,
Unde umblă duşmani mulţi.
Haideţi la mine acasă,
Unde-i adăpost şi masă.

Deşi e târziu, notez.
Un ţipăt de huhurez,
Venind dinspre povârniş,
Cu privirile pieziş,
Sparse calmitatea toată,
De s-a agitat şi-o baltă.

-Tragedie! a strigat.
Un vulpoi hâd, nemâncat,
A-nghiţit doi frăţiori,
Prin râpi ce îţi dau fiori,
Care i-au crezut cuvântul,
Că e bun precum e sfântul.

--------------------------------------
Şi la capăt de poveste,
La copii le dau povaţă:
Doar măicuţa ocroteşte,
Te mustră şi te învaţă.